Formele memoriei
Din punctul de vedere al duratei pastrarii imaginii sau ideii percepute, se descriu trei forme :
- memoria de foarte scurta durata,
- memoria de scurta durata,
- memoria de lunga durata.
Memoria de foarte scurta durata este, de fapt, stocajul senzorial, intrucat excitatia provocata in organele senzoriale, pana sa ajunga in centrii din cortex, parcurge o serie de “ statii “ intermediare, intampinand rezistente, ceea ce face ca stimularea sa aiba o inertie, deci sa dureze pana la 0,25 – 0,50 dintr-o secunda.
Aceasta persistenta este foarte importanta ; datorita ei, atunci cand mergem, nu vedem toate obiectele din jur clatinandu-se ; ea face posibila distingerea unor excitanti, care apar un timp foarte scurt in campul perceptiv ; tot ea explica posibilitatea cinematografului, unde imagini statice, expuse sub 0,10 dintr-o secunda, se contopesc, dandu-ne iluzia miscarii.
Memoria de scurta durata asigura o mai indelungata pastrare a imaginii, dar, in afara unor conditii speciale, impresia dispare dupa 18 secunde.
Vor fi prezentate experimentele realizate de :
- L. Peterson, in anul 1959 ;
- Erwin Wöllersdorfer, in anul 1975 ;
- Craik si Lockhart.
( 1 ) Experimentul initial a fost realizat de L. Peterson in anul 1959 :
Subiectii erau solicitati sa numere, incepand cu 506, in sens descrescand, din 3 in 3 ( 506, 503, 500, 497, .... etc. ). Simultan, din cand in cand, li se prezenta un cartonas cu trei consoane ( sa zicem, C, H, L ), subiectii continuand in acest timp sa numere.
Rostul acestui travaliu era de a impiedica repetarea consoanelor.
Apoi, se aprindea un berc, cerandu-li-se subiectilor sa inceteze sa numere, si sa reproduca literele vazute.
Becul se aprindea la diferite intervale, dupa perceperea consoanelor.
In felul acesta, s-a putut constata ca, pana la 13 – 14 secunde se pastra amintirea semnelor, dar, dupa 15- 18 secunde amintirea semnelor disparea complet.
Deci, impresia se conserva numai maximum 18 secunde.
Alte experiente au confirmat aceasta concluzie.
Memoria de scurta durata nu este limitata, numai in ceea ce priveste durata conservarii, ci si in ce priveste volumul ei.
G. Miller, in articolul sau despre “ numarul magic “, a aratat existenta unei limite a memorarii, la 7 + / - 2 elemente ( fie litere, numere, figuri simple ).
Totusi, daca elementele sunt grupate, putem retine 7 asemenea grupari.
De exemplu, daca am memora trigrame ( silabe fara sens, alcatuite dintr-o vocala asezata intre doua consoane, precum : nec, fos, bim, zuc, etc. ), am putea retine 7, deci am memorat in total : 7 X 3 = 21 de litere.
G. Miller a constatat cum o persoana, grupand cifrele dupa o anume regula, a putut sa retina 40.
G. Mandler, studiind problema, a stabilit ca se pot memora 7 grupari, dar fiecare nu poate avea mai mult de 5 + / - 1 elemente ( dupa J. Bredenkamp, p. 147 ).
Cum se manifesta limitarea capacitatii memoriei de scurta durata ?
Daca, pe cand ni s-au prezentat 7 – 9 unitati de informatie, mai intervin 2 – 3 elemente, fie acestea nu se retin ( nu se tin minte ), fi uitam 2 – 3 elemente dintre elementele care au fost prezentate initial.
Cu tot acest volum redus, existenta memoriei de scurta durata este foarte importanta.
Ea face posibila inregistrarea ca un tot, a unor serii de excitanti – de pilda, a unei melodii – si tot datorita ei, putem intelege din context, sensul unor cuvinte.
De exemplu, cand cineva zice : “ In fata teatrului se adunase o masa de oameni care astepta “, cuvantul “ masã “ isi poate preciza sensul, deoarece noi retinem intreaga fraza.
La fel, memoria de scurta durata creeaza posibilitatea lecturii expresive ( cand trebuie sa sesizam sensul frazei ( intregi ), inainte de a rosti toate cuvintele care alcatuiesc fraza.
Din memoria de scurta durta, cunostintele trec in memoria de lunga durata, daca se repeta de catre subiect, ori cand au un inteles care le asociaza notiunilor dinainte consolidate.
De asemenea, impresia se pastreaza daca are o mare incarcatura emotionala ( cine zareste in padure un urs, si nu este inarmat, tine minte momentul toata viata, desi aparitia ursului poate fi de cateva clipe ( numai ) ).
Memoria de scurta durata este strans legata de memoria de lunga durata, tocmai prin relatiile care se pot stabili, intre perceptia prezenta si notiunile anterioare.
Intelegerea cuvintelor nici nu este posibila, fara memoria de lunga durata.
Existenta unei memorii de scurta durata, ca o instanta net deosebita, este contestata de unii psihologi.
( 2 ) Iata, de exemplu, experienta facuta de Erwin Wöllersdorfer in anul 1975 ( pp. 347 – 364 ) :
El a prezentat subiectilor ( un timp scurt ) 15 silabe scrise pe un panou.
Reproducerea lor imediata depaseste cunoscutul volum al memoriei de scurta durata.
Dar cercetatorul german, nu le cerea sa isi reaminteasca silabele, ci numai sa le recunoasca, dintr-o lista cu multe alte silabe.
Imediat dupa prezentarea lor, subiectii au recunoscut 11 silabe, dupa ce au trecut 45 de minute de la prezentarea lor, subiectii au recunoscut, in medie, 9,45 silabe, iar dupa 24 de ore de la prezentarea silabelor, subiectii au recunoscut 8 silabe, adica 53,66 % din total.
Evident, cele trei recunoasteri au fost probate, pe baza unor liste diferite, pentru a nu interveni repetarea.
Daca silabele au fost recunoscute, inseamna ca ele au lasat urme in memorie, nu au disparut complet dupa 18 secunde, conform experientelor lui Peterson, deci memoria de scurta durata nu ar avea ‘ un depozit “ separat.
( 3 ) Asemenea date i-au condus pe Craik si Lockhart sa sustina un punct de vedere, dupa care ar exista o continuitate in procesul de stocare si prelucrare a informatiei..
Avem, mai intai, prelucrarea senzoriala ( memoria de foarte scurta durata ), apoi intervin proprietatile orientarii mai durabile a atentiei, care are insa o capacitate limitata ( am amintit de “ numarul magic “ al lui G.Miller si cand am vorbit de volumul atentiei ).
Limitarea memoriei de scurta durata, in ce priveste cantitatea de informatie retinuta, s-ar explica tocmai prin limitarea proceselor de perceptie si atentie.
Continuand prelucrarea, mai ales printr-o elaborare semantic-cognitiva ( interventia limbajului, a gandirii ), se ajunge la fixarea in memoria de lunga durata.
Profunzimea prelucrarii este dependenta de orientarea atentiei, si de compatibilitatea informatiilor cu structura cognitiva cristalizata in memoria de lunga durata ( este vorba de relatiile logice si de sens intre cunostintele anterior dobandite ).
Ca dovada ca impresiile familiare, ca si stimulii cu inteles, sunt repede asimilati, comparativ cu ceilalti stimuli.
Asadar, fixarea si conservarea impresiilor in memoria de lunga durata, este in functie de profunzimea prelucrarii datelor initiale.
Cunostintele prelucrate superficial se uita repede, iar cunostintele structurate profund duc la o retinere pentru un timp indelungat.
Desi exista fapte in sprijinul acestei teorii, totusi nu putem vorbi despre o demonstratie temeinica.
Nu este suficient clarificat fenomenul de “ prelucrare “. Apoi, surprinde totala absenta a referirii la afectivitate, la emotii.
Dar, daca cineva este lovit noaptea de un automobil care dispare apoi imediat in noapte, momentul impactului nu va fi uitat niciodata de victima. Aici, nu “ prelucrarea “, ci socul afectiv a avut rolul dominant in fixarea acestui eveniment.
( - extras din Psihologie generala, prof.univ.dr. Andrei Cosmovici, Univ. Al.I. Cuza, Ed.Polirom, Iasi, 1996 )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu