“ Cand pendula a batut de trei ori cucu si de zece ori pitpalac ( era zece fix ), dimineata a inceput sa ia neobisnuite contururi. Matusile mele intrau mereu sa vada daca m-am sculat. Tanti Marie, cu fata lunga, nasul subtire si narile aproape lipite, avea varful nasului mai pudrat ca de obicei. Distanta intre gura si nas parea mai mare ( poate de aceea arata atat de mirata ). Parul negru, rasucit seara pe bigudiuri, ii acoperea urechile ca niste capace.
Bondoaca si oxigenata, rasfatandu-se ca in tinerete, Neneea, care fusese – oricat de ciudat ar parea – miniona si dragalasa, si la serbarile de binefacere juca roluri de ciobanas, semana din zi in zi mai mult cu tanti Marie, desi avea mai curand trasaturile mamei ( care, lipsita de tot ce e disproportie in figurile surorilor ei, trecea si acum drept o femeie frumoasa ).
- Hai, Mirona .... E zece ceasuri. Maica-ta s-a dus tocmai la Florea in Tei.
- S-a oprit o trasura ! exclama tanti Marie.
- Trebuie sa fie madam Davidescu. Si repezindu-se la fereastra : Incarcata ca un stup .... Pachete si pachete ...
- De unde o fi avand averea respectiva ?
As fi vrut sa le intreb pentru ce s-a dus mama la Florea in Tei, cand iata-le iar la fereastra.
[ ... ]
- Crezi ca o aduce ? o intreba tanti Marie pe Neneea.
- Coliva ?
- Nu, soro .... Pe fata lui Dragan, crezi c-o aduce la parastas ?
- Nu cred sa indrazneasca.
- Doru e in stare s-o ia si de nevasta.
- Sa ne faca neamu de ras ?
Pe mine m-a cuprins o neliniste, mai intai fara nume, difuza.
- Cand e parastasul ? am intrebat timida. Azi ?
- Dar pe ce lume traiesti, fetito ? De-o saptamana ne pregatim. Maica-ta s-a dus tocmai la Floarea in Tei pentru coliva. Noi nu stim unde ne e capu, si tu intrebi daca-i azi.
- La ce ora ?
- Ca de obicei. La douasprezece fix, la Biserica Alba.
La douasprezece fix, la Biserica Alba ma astepta Stefan .... Nu-mi puteam reveni. Tanti Marie si Nenea, ochi bulbucati, nas ascutit, miscari de gat sacadate ( parca erau capete de gaini iesind din cosul precupetului, la piata ).
- Vezi ca ti-am pregatit totul : ciorapi negri, manusi negre ... Ti-am aranjat si palaria de catifea. I-am pus doua bride, s-o legi strans sub barbie. Sa n-o ia vantul. [ ... ]
Cand a sunat telefonul, ne-am repezit toate trei. Sa fie Stefan ? ... Stefan nu ma chema acasa decat in caz de forta majora. Ce fericita as fi fost sa-mi spuie ca nu poate veni ! Dar tanti Marie a ridicat receptorul.
- Tanti, tu esti ? Matusile mele strigau tare sau mai putin tare, dupa cum persoana cu care vorbeau locuia mai departe sau mai aproape de casa noastra. Prescura ? Cap si prescura ? Cum o sa uit ? ! De unde telefonezi, Tanti ? Da, bravo, fetito ....
[ ... ]
Matusilor mele nu le placea drumul taiat pe strazi dosnice, intortocheate. De cate ori se ivea prilejul, defilau cu trasura sur les grands boulevards, cum le placea sa spuna, ca sa creada lumea ca au fost la Paris. De fapt numai mama fusese, dar chiar si o calatorie devenea, dupa un timp, un bun al familiei, dupa cum cu frumusetea mamei se mandreau si chiar se identificau si surorile ei.
[ ... ]
In fata bisericii – un taxi negru, lustruit, aratos. Tanti Marie isi potrivi panglicuta de catifea din jurul gatului. Neneea, cutele rochiei. Amandoua holbau ochii.
- Cine o fi ?
Stefan ne privea atent, vrand parca sa se incredinteze ca eu sunt una din cele trei ciori.
- Da-mi mie lumanarile, Mirona, si tine tu pachetul cu cap si prescura. Si mai trezeste-te, fetito, ce Dumnezeu ? ma inghiontea tanti Marie.
[ ... ]
Stefan ma astepta.
- Mirona, iata-te in sfarsit ! Dar pentru cine e parastasul ? De ce nu mi-ai spus ?
[ ... ] Stefan daduse drumul masinii.
- Sunt numai cativa pasi, imi explica.
[ ... ]
- Am ajuns. Aici ....
Tablita unui medic dentist. Un gang, niste scari inguste. O camera neobisnuit de mare. Pe un birou, gazete, reviste in dezordine. Intr-o teracota ingusta, inalta, focul ardea. Storurile erau lasate. [ ... ]
Focul mare, in usa deschisa a sobei, arunca pe pereti umbre stranii. Storurile acopereau ferestrele, transformand ziua in noapte. Soarele se strecura in forma unor lame de argint. Abia tarziu mi-am dat seama ca printre lucrurile negre, trantite la intamplare pe bratul unui fotoliu, intre ciorapi, manusi si palaria cu panglici de catifea, pata cea alba care ma nedumerea era pachetul cu cap si prescura pe care din zapaceala il luasem cu mine.
[ ... ]
- Sa nu ne despartim niciodata, Stefan !
- Te-am gasit prea greu si dupa prea multe umilinte si dupa prea multe suferinte ca sa renunt la tine.
- Dar la Madeleine ai putea sa renunti ?
- Dac-ai sti cat a suferit din cauza ta ... N-a vrut sa creada .... In sfarsit, Madeleine isi inchipuie ca sunt irezistibil ...
Am inteles ca i-a vorbit despre mine, despre tot ce s-a intamplat si nu s-a intamplat la Venetia ... De ce ? Si cu ce drept ?
- De ce te-ai departat de mine, Mirona ? De ce-mi esti ostila ? Geloasa ? Si tu ? Cu atat mai bine .... Vrei sa te las ? Ei bine, nu ! Imi placi si asa, inerta, incapatanata, furioasa, rebela .... Imi placi ....
Pe strada, lume putina. Soarele, fierbinte, cum e uneori pe inaltimile muntilor iarna.
Parastasul se terminase, desigur, demult. Imaginam, fara sa vreau, masa acasa la noi. Indignarea matusilor mele, tacerea “ distinsa “, incremenita, a mamei, ingrijorarea superficiala a tatei, nepasarea lui Mitzi, curiozitatea bolnava a Laviniei.
In febra marelui eveniment care era parastasul, disparitia mea din biserica amintea, desigur, clipele istorice pe care le-a trait familia dupa teribila fuga a fanei, si, desi nu ma sinchiseam de cele ce aveau sa urmeze, sufletul mi-era greu ...
“ Aici ne vom intalni mereu, imi soptea Stefan, aici, la casa noastra .... “
De ce nu m-a condus ? Se temea de Madeleine ? Ce stia Madeleine ? De ce-i vorbise de mine ? [ ... ]
Luata de ganduri, nu mai vedeam strada, oamenii, casele, cand o voce ma smulse ca dintr-un vis.
- Da-mi pachetul !
Fata gafaia. Parca alergase sa ma prinda din urma.
- Lisandra ?
- Schimba pachetul cu mine !
Fata ca hartia de alba, pupilele dilatate, masca de clovn. Iesita ca din pamant, fata imi lua din mana pachetul si disparu ca o naluca.
Uneori cred ca era Lis, alteori sovai. Din palaria mica, trasa pe frunte, nicio suvita de par nu se vedea. Nimic din inflexiunile cunoscute ale glasului ei. Unde erau clopoteii de argint ai Lisandrei, fata incalzita cu acei cativa pistrui care-i dadeau un aer copilaros ? O masca de clovn, si totusi masca Lisandrei. Pana sa ma dezmeticesc, mi-a lasat in mana pachetul ei si s-a facut nevazuta cu al meu.
Simteam ca nu trebuie sa ma opresc, nici sa intorc capul. Lisandra ? Nu, parea mai inalta .... Sau poate ma simteam eu mai mica sub cerul imens ? ! Ce n-as fi dat sa dezleg enigma, sa deschid pachetul ! Ce ma facea sa cred ca-i Lisandra ? Ii semana halucinant. Dar era, poate, o fata care gasise acest mod ingenios de a schimba un pachet de hartii goale, cu altul care continea patru metri de matase sau cateva perechi de ciorapi. Daca stii sa-ti compui o fata palida, sa apari dintr-un gang si, dand impresia ca viata ti-e in primejdie, ca orice clipa de gandire – fatala, sa poruncesti : “ Ia pachetul, da-mi pachetul ... “ Grozava idee ! Numai ca de data asta nu va gasi nici matase, nici ciorapi, ci painite uscate, cap si prescura.
Pana acasa n-am gasit un loc potrivit pentru a deschide pachetul, iar convingerea ca nu fusese Lisandra crestea.
Traversand holul, am auzit clar bataile pendulei, cucu de trei ori, pitpalac de trei ori. Era ora trei. Toata lumea, stransa in jurul mesei. Ca de obicei, un scaun gol : al Catrinei Catian. Ceruse cu limba de moarte sa i se pastreze la masa scaunul. Alaturi era locul meu. Din greseala, am dat sa ma asez pe scaunul “ tabu “ al raposatei. Matusile sarira ca arse.
- Cred ca o sa ne spui unde ai fost !
Laviniei ii tremura capul si astepta tacuta. Tata incerca sa ma ajute.
- Daca nu te simti bine, du-te la tine in odaie, Mirona. O sa-ti trimitem un ceai.
Mitzi isi stergea ochelarii grosi cu servetul. Mama misca buzele, la fel ca in copilarie cand soptea “ leita Fana “.
Facusem, dintre crime, pe cea mai mare. Disparusem din biserica inainte de inceperea slujbei, luasem cu mine pachetul cu cap si prescura. Imi vajaiau urechile. In jurul mesei, privirile nu ma slabeau. Fiecare parca spunea ceva. Eu n-auzeam. Aveam un gol in stomac, o stranie senzatie de prabusire in vid. De ce nu ma mai ajuta mintea sa inteleg ce se intampla ? De ce se prelungea ameteala ? [ ... ] Se invartea masa, tavanul, podeaua ...
Cand m-am trezit, tata era langa mine.
- Te simti mai bine, Mirona ?
- De ce e intuneric ?
- Ti-a alunecat compresa pe ochi ...
Tata mi-a potrivit-o pe frunte. Nu stiam cum am ajuns pe divan, in camera mea. De cand aveam o compresa pe frunte ? Incercam sa-mi misc mainile, picioarele si eram bucuroasa ca le pot misca.
- Nu-i asa ca n-ai mancat de dimineata nimic ? E un obicei foarte prost. Ai lesinat. De abia te-am adus pana aici.
Cu ochii inchisi, atat cat sa pot zari printre gene, incepeam sa-mi amintesc treptat.
- Sper ca te simti mai bine, Mirona, si ca putem sta de vorba ... Trebuie sa stiu ....
Acest “ trebuie “ m-a facut sa ma strang ca un arici, sa ma apar. Tata ! Iata un prilej sa-l descriu :
Poarta haine in dungi, haine de vizita, la orice ora, si e parfumat cu Paciuli, cu apa de colonie Paciuli. Pantofii sunt intotdeauna lustruiti ca oglinda si cu tocuri mai inalte decat cele obisnuite. Ciorapii, in dungi, sunt asortati cu cravata. Excesiv de ingrijit, cauta sa compenseze prin eleganta scurtimea picioarelor. Mai scund decat mama. De ce a tinut sa-l ia, sau mai bine zis de ce l-a ales batrana pentru cea mai mare dintre nepoatele ei ? Tata a lasat-o pe biata Lavinia pentru o noua zestre ! Dar frumoasa nepoata a Catrinei Catian nu mai gasea alt barbat ? De ce a primit-o intr-o buna zi pe Lavinia in casa ? De ce suporta legatura lui cu Mitzi ?
- Hai, Mirona ! Vorbeste !
M-am gandit sa simulez amnezia. Sa ma joc putin cu acst pater familias, trimis probabil in delegatie. Tata cand vrea sa aiba mai multa autoritate isi pune monoclul. Se pare ca-i a doua generatie cu monoclu, pe cand batranul Miron, strabunicul, prima generatie care a tinut furculita in mana.
- Mirona, astept ...
- Ce vreti sa stiti ? ! am intrebat urmarind desenele de pe pereti.
Pe aceeasi matase verzuie, pe aceiasi nuferi stilizati isi plimba ochii Fana pe vremuri. Aceeasi pendula din sufragerie ii tinea sufletul in suspensie, ii taia timpul in felii grele. Poate ca batranul Miron, tatal ei, o intreba tot asa : “ De ce taci ? Hai, vorbeste ! “
Trebuia neaparat sa gasesc scrisoarea de care-mi vorbise bunicul.
- Vrei sa fim prieteni, Mirona ?
Neasteptata intrebare ! In moliciunea vocii, in ritmul clipei, ma induiosa ceva. O lacrima isi facea loc printre gene. As fi vrut sa-mi amintesc daca tata a fost intotdeauna carunt si cand s-a sfarsit copilaria mea. Poate ca in noaptea cand am iesit pe poarta sa caut ciuperca. Poate in ziua cand Trude a plecat la Viena.
- Mirona, vorbeste !
- Ce vrei sa stii ? Cum il cheama ? ... “ Cum il cheama ? “ ma intrebase Stefan. [ ... ] Ce importanta are sub ce nume apare iubirea ? Sa zicem ca se numeste Stefan. Il vad foarte rar. [ ... ] Cred ca am vorbit pentru mine ! Si totusi, tata a auzit ceva, altminteri n-ar fi spus :
- Semeni cu Fana. Si ea tacea ore intregi, zile intregi. Tacerile ei raspandeau o neliniste stranie. Ai mostenit si fantezia ei. Dar acum spune tu, cu vorbele tale, care e adevarul adevarat ?
- Il iubesc pe Stefan.
- Stefan si mai cum ?
- Stefan Stefan !
- Mirona, te rog, fara literatura si fara poezie ! Spune unde l-ai cunoscut, cu ce se ocupa, ce intentii are, de ce n-a venit sa stea de vorba cu noi.
- Nu inteleg, despre ce ?
- Ar putea sa-mi ceara mana ta, de exemplu.
- Sa se insoare cu mine ? Dar bine, tata, Stefan e insurat ...
- Insurat ?
- Altfel, cine stie, poate s-ar insura cu mine, poate nu. Nu stiu ! Ceea ce e sigur e ca n-ar veni sa-ti ceara mana, ci m-ar lua de mana si m-ar duce cu el departe ....
- Ce sa mai vorbim despre ce-ar face daca si daca ? E insurat. Ajunge. Dar poate nu-i o situatie fara solutie. Ar fi bine sa stam de vorba cu el.
Tata isi curata calm tigaretul de chihlimbar, sufland in el, cercetandu-l incantat ...
Solutia divortului, tata o cunostea foarte bine. Totusi, Lavinia a incercat sa se sinucida cand tata a divortat .... De atunci nu mai aude bine Lavinia. Iar tata, “ marinimos “, are grija de ea .... “ Adu-o aici, a hotarat batrana Catian. Mai bine sa tii doua muieri decat doua case. “
- Da, cred ca ar fi bine sa stam de vorba cu el, repeta tata curatindu-si tigaretul.
- Cine sa stea de vorba ? Tanti Marie, Neneea si mama ? Poate si Lavinia, si Mitzi ? Cu pater familias in cap ? Pendula sa spuie cucu-pitpalac, si spiritul batranei Catian sa fie consultat intr-o sedinta de spiritism ? Si Stefan sa va vorbeasca despre Madeleine ? [ ... ]
Tata isi pierdu rabdarea.
- Lasa literatura, Mirona ! Mai bine raspunde-mi exact cum poti sa-l iubesti daca nu poate sa fie al tau, daca nu poti sa fii a lui in vazul lumii ? ! ... Eu te cunosc ...
- Ma cunosti ?
- Destul ca sa stiu ca iei viata in serios. Chiar daca din curiozitate cauti aventura ...
- Nici nu stiu ce inseamna aventura ... Tot ce a fost in mine iubire in stare latenta a capatat forma, continut, nume in ziua cand l-am intalnit pe Stefan.
- Un coup de foudre, zambi tata ironic. Perfect. Dar cat timp ai putea sa iubesti pe barbatul unei alte femei ?
Tata punea degetul pe rana. Barbatul altei femei !
- Ai sa-mi spui : “ Il iubesc, si asta ajunge “. Si totusi, l-ai dispretui daca te-ar dezamagi in ceea ce ai tu mai profund, mai bun in tine, in sentimentul tau de justitie, de onoare, in nevoia ta de admiratie. Ia gandeste-te bine !
Tata pleda la Curtea cu Juri. Omul acesta cu ochi mici, rotunzi, sireti, de soricel, cu nasul scurt si narile largi, cu firele de par – putine, cate erau – pomadate si potrivite cu grija. Omul masurat, spilcuit, pedant, avocatul care stia sa jongleze cu legile si sa faca echilibristica pe muchia Codului penal, vorbea de sentimentul de onoare, de admiratie si de justitie ! Existau in lumea noastra astfel de sentimente ? Tata, care pierduse la curse prima zestre si tot pentru curse s-a lacomit la a doua ? Tata, care a suportat toanele mamei, teroarea batranei Catian, maniile cumnatelor, pentru ca sa mosteneasca niste asa-zise drepturi in cine stie ce munti, pentru care se tot judeca, de cand m-am nascut ? Tata, care a adus-o in casa pe fosta lui nevasta in chip de sluga, si pe amanta lui ca secretara ... Aceasta Mitzi, lunga si uscata, care asteapta de atatia ani cu rabdare ... Ce astepta ?
- Mirona, totul se poate aranja ...
Cand tata spunea “ Totul se poate aranja “, se subintelegea “ cu bani “. Sau poate mai complet : “ In tara noastra, totul se poate aranja cu bani ... “ Dar si tatal lui Roger volrbea la fel. Deci si acolo totul se poate aranja. Dar de catre cine si in favoarea cui ?
- Mirona, e inutil sa taci. Oricum, va trebui sa vorbesc cu acest mizerabil care se foloseste de tine ... Cu ce se ocupa ? El ti-a dat manifestele, e evident.
- Manifeste ? Ce fel de manifeste ?
- Nu te preface ! Stii foarte bine.
Imi revenea clar in minte chipul fetei care schimbase pachetul cu mine, masca ei impietrita, ochii Lisandrei ....
- Ca sa nu va mai zbuciumati, ca sa nu fiu sursa unor noi drame in familie, ca sa nu intretin alte mistere, ceea ce stiu ca ar fi pe placul si in traditia casei, iti dau cuvantul ca Stefan nu are nicio legatura cu acest pachet. Cat despre mine, habar n-aveam ce-i inauntru. Despre ce-i vorba ? Ce-ati facut cu ele ?
- Le-am ars. Si acum spune, de unde le ai ? De cand faci politica ? Ce legaturi ai cu miscarea antifascista ?
I-am povestit intamplarea cu fata care mi-a cerut sa schimbam pachetele, bineinteles fara sa pomenesc despre asemanarea ei cu Lisandra, despre prietenii mei din 13, rue Jules Simon.
- Si unde s-a intamplat asta ?
- Veneam din Piata Amzei ...
- N-ai luat tramvaiul ?
- Nu ! Era atat de plin sufletul meu, ca n-ar fi incaput in tramvai ...
- Lasa literatura, Mirona, te rog ... Pe urma ?
- Atat.
- Cum iti explici intamplarea ? De ce ai primit schimbul ?
- Am banuit ca-i urmarita. Obrazul ei era alb ca varul. M-am gandit : “ Poate sunt scrisori de dragoste pe care le duce unei prietene fiindca barbatul ei o banuieste. Poate ca un agent platit de sotul ei o urmareste ... “
- Ce explicatii trase de par si ce lipsa de fantezie, Mirona ! Ma mir. Fantezia c’ est ton fort .... Dar cu mine n-o sa-ti mearga. Hai, spune cum au ajuns manifestele astea la tine ! Pretinzi ca nu stiai ce e inauntru ...
- Totul s-a petrecut cu iuteala de fulger. Cand vrei sa scapi viata cuiva, nu te gandesti. E ca si cand te-ai arunca in apa sa scapi pe cineva de la inec. Abia pe urma iti dai seama c-ar fi putut sa te traga si pe tine la fund.
- Deci pe urma te-ai gandit .... Cum de n-ai avut curiozitatea sa-l desfaci sa vezi ce-i inauntru ?
- Pe strada ? ... Daca fata aceea era urmarita ? ...
- Tocmai. De ce ai riscat ?
Nu puteam sa raspund “ Fiindca semana cu Lisandra “. Si nici nu sunt sigura ca as fi procedat altfel daca n-ar fi semanat.
- Urmarita era fata aceea, nu eu, Riscul nu era de loc acelasi. Cand am ajuns acasa, m-am grabit sa intru. Voi erati la masa. Era tarziu si aveam o stare de sfarseala, de ameteala ... Pe urma nu mai stiu ce s-a intamplat, mi s-a facut rau ... Parca ma leganau valuri uriase.
- Nu mi se pare verosimil, Mirona
- Findca judeci prin prisma familiei. Sigur ca daca cineva le-ar cere lui tanti Marie sau Neneei sa schimbe un pachet, ar tipa ca din gura de sarpe “ Ajutor ! “ Nu-si pierd ele capul cand e vorba sa dea ceva.
- Nici capul, nici prescura, zambi tata, care nu scapa nicio ocazie sa fie spiritual.
Am ras. Era probabil o nevoie de destindere.
In clipa aceea aparura in prag surorile, toate trei. Purtau panglicute de catifea in jurul gatului si ne priveau incremenite, jignite. Pendula din sufragerie batea, facandu-si datoria solemn si completand tabloul familiei.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. A urmat o lunga si secreta convorbire cu tata. Panica in casa crestea. Matusile erau incredintate ca toata dimineata mi-am petrecut-o in cine stie ce catacombe, unde aveau loc intruniri subversive. Manifestele contineau, dupa parerea lor, dinamita. “ Da ! da ! dadeau din cap in acelasi timp tanti Marie si Neneea : Di-na-mi-ta. “ Si dinamita se afla in casa lor, sub forma de cenusa. Simteau de mult ca duc o viata dubla, o viata “ pictata “. Uneori suna telefonul o singura data, ca un semnal.
Alteori, cand ridicau receptorul si intrebau cine e, telefonul ramanea mut. Iar cand raspundeam eu, nu spuneam decat da, da, nu, da, nu, da. „ De mica era ascunsa si razvratita ! Fana intreaga .... Numai ca pe vremea Fanei femeile nu faceau politica. Daca erau emancipate fugeau cu ofiteri de cavelerie sau deveneau artiste, cantarete, dansatoare, intr-un cuvant stricate, pe cand azi .... “
In casa Catrinei Catian incepea intotdeauna o oarecare neliniste cand se insera, si prilejuri de spaima nu lipseau niciodata. Darmite acum ! “ Manifeste antihitleriste, antirazboinice, intr-un cuvant .... “ N-aveau curaj sa pronunte cuvantul.
- Politia trebuie sa fie in jurul casei, ofta Neneea.
- De jur imprejur ? am intrebat, aparent linistita.
- Nu glumi ! Nu-i de gluma, Mirona, ne-ai nenorocit, interveni mama cu aerul ei distins si ofensat. Ne-am hotarat sa nu ne dezbracam, sa dormim imbracate.
- Daca vin sa ne ridice, sa nu ne gaseasca despuiate, increti buzele Neneea.
Tanti Marie isi pregati cele necesare intr-o trusa. Dar necesar era tot, toata casa ! ... Vorbeau ca si cand in fata portii s-ar fi aflat cineva care dintr-o clipa intr-alta urma sa intre si sa spuna : “ In numele legii ... “
- Cui lasam casa, cheile ? se intrebau, si tot ele raspundeau : Sunt niste hoate ....
- Pana acum ati fost multumite. Gheorghe e aici de cincizeci de ani. Marioara ...
Cand o fata intra la noi in serviciu, oricum s-ar fi numit, i se spunea Marioara.
- Sluga e sluga, hotarau in cor. Toate pun mana. Daca le dai un deget, iti iau toata mana. O tii minte pe Marioara ?
- Ati dat-o afara pentru ca v-a lipsit o forfecuta, si pe urma ati gasit forfecuta ....
Neneea, mai buhaita la fata ca oricand, avea pete rosii pe gat. Tanti Marie isi sufleca maneca dreapta, apoi maneca stanga, gest pe care-l facea cand era extrem de furioasa ....
- Era gravida, gata sa nasca.
- Cu atat mai mult ..
- Cum, un copil din flori la noi in casa ?
Mama tinea o compresa pe frunte, una la inima. Se simtea vinovata, fiindca, la urma urmei, eram fata ei. “ Ce pacoste de fata ! “ spuneau suspinele, privirea ei.
[ ... ]
Pitpalac ! se auzi bataia pendulei, si casa incepu sa se clatine, de parca maini uriase ii zgaltaiau temelia.
Mama deschise usa ingrozita, dar se izbi in prag de surorile ei, care, in panica, dadeau sa iasa. Si toate trei ramasera tintuite de spaima sub pervazul usii dintre sufragerie si hol. Tata ma apucase de mana. Nu stiu daca tremura mama lui sau a mea. Lampa pendula, capul speriat al Laviniei tremura, casa se legana ca un scranciob. Zidurile pareau gata sa se desfaca din incheieturi. Pendula cazu din perete ...
Nu, nu voi incerca sa descriu cutremurul.
Nici isteria matusilor mele, care cautau innebunite saculetul de lesie. Nu stiu cand a disparut tata, dar tiu minte ca s-a inapoiat tarziu, cu Mitzi de mana, amandoi descompusi. “ S-a naruit Carltonul .... Blocul Carlton e la pamant “.
In noaptea aceea nimeni n-a dormit, si totusi nimeni n-a bagat de seama ca mi-am strans caietele intr-o valiza si lucrurile, cate au incaput, intr-alta.
( extras din romanul “ Cartea Mironei “, de Cella Serghi )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu