Zãmosita sau Althaea, sau Hibiscus Syriacus
S-a întâmplat cã, scriind ziua despre fitoterapie si virtutile vindecãtoare ale plantelor, am visat - cu adevãrat - noaptea, cuvântul "Zamositã", desi era un cuvânt pe care nu îl cunosteam si aceasta, desi citisem despre plantele medicinale.
Si, cum ?
Interesant, mã aflam într-o salã de judecatã cu o fostã prietenã, care vroia sã îmi arate locurile, în visul meu.
Apoi, cu prietena aceea a mea, am ajuns la Arhivã, unde un functionar ne-a arãtat o condicã mare de termene, în care, în dreptul fiecãrui dosar aflat pe rolul instantei de judecatã, în loc de termenul urmãtor de judecatã, stãtea scris, de mânã, frumos, cuvântul : ZAMOSITA ( zamositã ).
Functionarul sau arhivarul apleca condica spre mine, special ca eu sã vãd, si îmi arãta paginile mari, albe, curate, foarte albe, ale acelei Condici a arhivei si ce scrie în ele.
Mare de tot, cu o caligrafie frumoasã, în dreptul fiecãrui dosar, în loc de termenul urmãtor era scris : ZAMOSITA ( zamositã ).
Visul m-a impresionat si l-am povestit si prietenilor mei.
Prietena mea, zâmbea multumitã - exact cum zâmbea ea în trecut, în realitate, cum o cunosteam eu - si mã privea si mã întreba : "Ai vãzut ? "
Cu aceastã fostã prietenã vizitam un spatiu mai larg, aflat si în aer liber, destinat mediului judiciar in sens larg si avocatilor, el cuprindea un spatiu în aer liber dar si o clãdire cu sãli de sedintã ( de judecatã ).
La un stand se pregãteau si vindeau caltabosi si cârnati, fie ca atare, nepreparati, fie preparati, iar din spatele meu, cineva pe care nu îl vedeam, îmi spunea : "Vezi ? Acum suntem dotati ! Îti place ? "
În jurul nostru erau numai robe de avocati, adicã avocati, robe negre, dar si robe visinii, nu chiar rosii.
Sala de judecatã în care am intrat cu fosta mea prietenã era complet goalã si, pe podium, la masa completului de judecatã se afla un singur judecãtor, când am intrat am exclamat : "Ah ! Domnul Turianu ! "
Domnul Turianu, Corneliu a fost profesorul nostru si al meu de drept civil, în anul întâi de facultate.
Însã, dupã ce am luat loc în bãncile din lemn, dintr-o datã chipul sãu s-a schimbat si în locul sãu a apãrut o persoanã complet necunoscutã mie, care, din nefericire însã, în visul meu, semãna cu diavolul !
M-am ridicat din bancã si m-am îndreptat spre usa sãlii, spre iesirea din salã, urmatã de prietena aceea a mea.
Apoi, am ajuns la Arhivã cu ea, unde mi-au arãtat condica cea mare, albã, de un alb imaculat, pe care scria "Zamositã".
Cu aceastã fostã prietenã vizitam un spatiu mai larg, aflat si în aer liber, destinat mediului judiciar in sens larg si avocatilor, el cuprindea un spatiu în aer liber dar si o clãdire cu sãli de sedintã ( de judecatã ).
La un stand se pregãteau si vindeau caltabosi si cârnati, fie ca atare, nepreparati, fie preparati, iar din spatele meu, cineva pe care nu îl vedeam, îmi spunea : "Vezi ? Acum suntem dotati ! Îti place ? "
În jurul nostru erau numai robe de avocati, adicã avocati, robe negre, dar si robe visinii, nu chiar rosii.
Sala de judecatã în care am intrat cu fosta mea prietenã era complet goalã si, pe podium, la masa completului de judecatã se afla un singur judecãtor, când am intrat am exclamat : "Ah ! Domnul Turianu ! "
Domnul Turianu, Corneliu a fost profesorul nostru si al meu de drept civil, în anul întâi de facultate.
Însã, dupã ce am luat loc în bãncile din lemn, dintr-o datã chipul sãu s-a schimbat si în locul sãu a apãrut o persoanã complet necunoscutã mie, care, din nefericire însã, în visul meu, semãna cu diavolul !
M-am ridicat din bancã si m-am îndreptat spre usa sãlii, spre iesirea din salã, urmatã de prietena aceea a mea.
Apoi, am ajuns la Arhivã cu ea, unde mi-au arãtat condica cea mare, albã, de un alb imaculat, pe care scria "Zamositã".
A doua zi, am cãutat pe internet sã aflu dacã existã planta si ce virtuti curative are ea, am gãsit-o si pe internet, dar si în formula unui ceai din plante, în cartea pe care o aveam, dar pe care nu o deschisesem la acea paginã, - neavând nevoie, sau omitând, - vreodatã.
Întrucât le-am povestit prietenilor si colegilor acest vis, pentru cã m-a uimit, seara, târziu, Arjen mi-a scris un mesaj în care mi-a spus cã este interesant si curios putin, întrucât despre Zãmositã scrisese si el un mic articol, o postare, pe blogul sãu mai demult, prin august 2012.
Mesajul lui Arjen l-am gãsit astãzi, cãci el îl trimisese foarte târziu, orã la care eu nu mai eram la computer.
Iar postarea lui Arjen despre zãmositã este pe un blog despre care eu nu stiam nimic, deci nu stiam ca el are si acel blog, aveam cunostintã de un singur blog al sãu, la care m-am si abonat de altfel, si care apare pe pagina aceasta a blogului meu.
Mesajul lui Arjen l-am gãsit astãzi, cãci el îl trimisese foarte târziu, orã la care eu nu mai eram la computer.
Iar postarea lui Arjen despre zãmositã este pe un blog despre care eu nu stiam nimic, deci nu stiam ca el are si acel blog, aveam cunostintã de un singur blog al sãu, la care m-am si abonat de altfel, si care apare pe pagina aceasta a blogului meu.
Zãmosita are mai multe denumiri si are si virtuti vindecãtoare, despre ea, Arjen a scris un articol sensibil si frumos, în care a fãcut trimitere si la Wikipedia care oferã mai multe informatii despre aceastã floare si plantã.
Iatã ce scrie wikipedia despre zãmositã : http://fr.wikipedia.org/wiki/Hibiscus_syriacus
Si acesta este articolul sensibil scris de Arjen în luna august 2012 : http://arjendijksman.wordpress.com/2012/08/13/la-saison-des-altheas/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu