Utilizarea unor plante pe grupe de afectiuni : Afectiunile vasculare :

Utilizarea unor plante pe grupe de afectiuni

Afectiunile vasculare :

Plantele recomandate pentru aceste afectiuni au proprietatea de a mãri permeabilitatea capilarelor, sau sunt folosite pentru efectele vasodilatatoare periferice.

Frunzele si rãmurelele tinere de vâsc ( Viscum album ), de preferintã recoltate de pe 2-3 – specii diferite de arbori parazitati de aceastã plantã, se întrebuinteazã sub formã de pulbere, 2-3 vârfuri de cutit pe zi, sau sub formã de macerat la rece ( 2-3 – lingurite de plantã la douã cãni de apã timp de 8 ore ).

Maceratul obtinut dupã filtrare se bea în cursul unei zile.

Mãcesele ( Fructus cynosbati ) care provin de la diferite specii sãlbatice ale genului Rosa, în special în zonele de deal si munte, precum si sulfina ( Lelilotus officinalis ) au proprietatea de a dilata vasele periferice si a mentine permeabilitatea si lasticitatea vaselor capilare.

Primele sub formã de decoct, 10 minute, 1 lingurã la o canã, iar sulfina sub formã de infuzie ( 1 linguritã flori ) la o canã, se administreazã în timpul unei zile în mai multe reprize.

Ca adjuvante în aceste afectiuni se mai întrebuinteazã frunzele si rãdãcinile de pãpãdie ( Taraxacum officinalis ) si frunzele de salvie ( Salvia officinalis ), ambele sub formã de infuzie ( 1-2 lingurite la o canã ) din care se beau : 1-2 cãni pe zi.

Pentru tratamentul extern al ulcerelor varicoase se recomandã comprese sau bãi locale în cure de 2-3 sãptãmâni cu infuzie de musetel ( Matricaria chamomilla ) sau coada soricelului ( Achilea millefolium ), folosind 50-60 g flori la 1 litru de apã.

În acelasi scop se recomandã si infuziile de frunze de urzicã ( Urtica dioica ), frunze de patlaginã ( Plantago ), de rachitan ( Lythrum salicariae ) sau badijonãri cu tincturã de tãtãneasã ( Symphytum officinale ).

Hipertensiunea arterialã

În tratamentul acestei afectiuni care se manifestã începând cu cea de-a doua vârstã, se utilizeazã numeroase produse farmaceutice, fie chimioterapice, fie fitoterapeutice sau mixte.

În numeroase cazuri se obtin rezultate bune prin utilizarea unor plante medicinale, în cure periodice, anual.

Datoritã faptului cã modul de preparare si administrate este simplu ( pulberi din plante, infuzii, decocturi ), folosirea plantelor în cure de lungã duratã este la îndemâna oricãrui bolnav.

Pe lângã vâsc, pãducel, talpa gâstii, sulfinã, traista ciobanului, al cãror mod de preparare si administrare a fost descris la afectiunile sistemului cardiovascular, ca adjuvante se mai pot folosi frunzele de anghinare ( Folia cynarae ) sub formã de infuzie ( o linguritã de frunze la 2 cãni cu apã ), cantitate care se bea în cursul unei zile ca atare, fie îndulcit cu miere.

Alternativ, se foloseste infuzia obtinutã din 1-2 lingurite rãmurele înflorite, cu frunze de isop ( Hyssopus officinalis ) la o canã cu apã, douã cãni pe zi.

Cantitatea de infuzie administratã se scade din ratia zilnicã de apã prescrisã de medic.

Afectiunile cardiace cu substrat nervos

Plantele utilizate au proprietãti sedative generale, fiind indicate în tulburãri neurovegetative ale inimii : tulburãri de ritm cardiac, palpitatii, nevrozã cardiacã.

Florile, frunzele si fructele de pãducel ( flores, folia et fructus Crataegi, care provine de la speciile Crataegus oxyacantha sau C.monogyna, arbusti din zona de ses sau colinarã ).

Din flori si frunze se preparã o infuzie ( 1 linguritã la o canã ).

Jumãtate de canã se bea în timpul zilei, iar restul, seara înainte de culcare.

Pentru persoanele din cea de a treia vârstã se recomandã cure lunar de 2-3 ori pe an.

Sub formã de tincturã, de 3 ori pe zi 15-20 de picãturi.

Rãdãcina de valerianã sau odolean ( Radix valerianae ) de la specia Valeriana officinalis din flora spontanã sau din culturi, se poate folosi sub formã de infuzie ( 1 linguritã la o canã cu apã ), care se bea treptat în cursul unei zile.

Sub formã de tincturã, de 2-3 ori pe zi câte 15-20 de picãturi.

Pãrtile aeriene superioare ale plantei talpa gâstii ( Leonurus cardiace, L. Villosus ) au avantajul unui miros si gust mai agreabil, au proprietãti sedative mai puternice decât valeriana.

Se utilizeazã sub formã de infuzie ( 1 linguritã la o canã ).

Se beau douã cãni pe zi, din care una seara la culcare.

Un amestec de pãrti egale de flori si frunze de pãducel, talpa gâstii si tei sub formã de infuzie ( 2 lingurite la o canã ) constituie un bun remediu nu numai în afectiunile cardiace cu substrat nervos, dar si ca sedativ central.

Ateroscleroza

În primul rând se recomandã profilaxia acestui proces complex prin utilizarea unor ceaiuri medicinale, un regim alimentar echilibrat, cu multe fructe si legume, evitarea grãsimilor, abuzului de alcool si cafea, evitarea sedentarismului, tensiunii nervoase, stresului.

Pe lângã vâsc, pãducel si pãpãdie în aterosclerozã ca adjuvant al tratamentului de bazã, fitoterapia recomandã infuzia de traista ciobanului ( Capsella bursa pastoris ), la care se asociazã plante cu actiune diureticã :

-         frunzele de mesteacãn ( Folia betulae ), cozile de cirese ( Stipites cerasorum ) si coada calului ( Equisetum arvense ). Se beau 1-2 cãni pe zi de infuzie ( 2 lingurite plante fragmentate la o canã cu apã ) în cure de 2-3 sãptãmâni.

( extras din Medicina pentru Familie sub redactia : Prof. Dr. Marin Voiculescu Membru corespondent al Academiei Române, Editura Medicalã, Bucuresti, 1986 )

Ceai împotriva tulburãrilor cardiace

Inima este organul central care alimenteazã cu sânge corpul omenesc.

Inima este în directã legãturã cu întreg sistemul nervos.

Supãrãrile si emotiile provoacã o accelerare a pulsatiilor inimii si o crestere a presiunii sângelui.

Repetarea lor duce la slãbirea inimii, palpitatii, stãri de obosealã, paloare, etc.

Bolnavul de inimã trebuie sã se prezinte imediat la medic.

Pentru completarea tratamentului prescris de medic, se recomandã un ceai în compozitia cãruia intrã plante medicinale, ca : pãducelul, talpa-gâstei, odoleanul, care datoritã compozitiei lor chimice au însusirea de a regla circulatia sângelui si calma stãrile de surescitare nervoasã.

Menta si florile de tei, pe lângã actiunea lor antisepticã, ajutã la calmarea spasmului muschiului cardiac si dau un gust plãcut ceaiului.

Ceaiul se bea ori de câte ori se simte nevoia, mai ales seara la culcare.

( extras din Plantele medicinale în apãrarea sãnãtãtii , editia a VII-a, Farm. Corneliu Constantinescu, Bucuresti, 1979,  lucrare editatã de RECOOP )